Sta ce sta si dintr-o data face spume :)) Mai ales atunci cand cineva il agita si umbla neregulamentar la el.
E frumos lucru sa afli/citesti/descoperi defintii despre OM date de marii invatati ai lumii.
De la definitia data de Platon cum ca omul e un animal cu pene si cu unghii late si trecand prin multe altele care n-au fost gandite la figurativ, am ajuns si eu sa-l cunosc pe acest OM si sa zic ca e, de fapt, (precum) un vin spumos.
Exact.
Stim cu totii ca avem de-a face cu un corp fizic, unul mental, altul spiritual, emotional dar si unul astral. Dar ce-l face pe OM sa fie cu adevarat spumos? El poate fi atat de plin de verva si totusi spumos? Sau poate fi doar spumos si nimic mai mult? La ce definitie poate fi el redus mai exact? Sau e arhi suficient sa fie OM si atat fara sa ne mai intereseze vreo definitie asupra sa?
Ceea ce ma face pe mine sa cred ca nu degeaba s-au dat definitii (si inca se mai dau) ale OMului este ca specia nu e pe cale de disparitie, ci dimpotriva, ca arhetipul lui Platon capata noi si noi valente din motive pe care de cele mai multe ori nici noi nu le cunoastem. Pot fi foarte spumos ca OM iar prin asta tu poti savura o gramada de lucruri deosebite care se-ntampla, sau pot fi plin de spume ca OM iar tu sa realizezi ca numai munca-l inobileaza pe OM.
Are OMul pana la urma perspective ale unor definitii nonfilosofice, ca e chiar foarte curios de aflat?
Deci, voi ce credeti?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Apreciez