vineri, 12 aprilie 2013

Ce e rau si ce e bine?

Contul si profilul meu de Facebook dateaza de niste ani, nu stiu precis acum cati fiindca nu e atat de important pentru mine. Pe unii dintre "prietenii" din lista ii cunosc personal, cu foarte putin altii, in schimb, am prietenii relativ stranse si doar cateva "degete de la o mana", pe numarate, reprezinta prieteni de-ai mei de-o viata. Prietenii mei buni. Aici sunt doar cativa.

M-am intrebat de multe ori daca in virtual este exact ca in viata. Ma refer la principii si valori. Strict. Am rumegat aceasta intrebare mult si bine. Pot spune că exista asemanari dintre cele mai izbitoare intre una si cealalta, desi relatiile umane sanatoase, cred eu, nu au cum sa traiasca in(tr-un) mediul virtual.  

Am vazut pe Facebook, pe parcurs ce adunam "prieteni", lucruri bune, chiar utile in unele circumstante, comunicate de oameni din toate categoriile sociale de pe marele glob. Probabil ca si eu, la randul meu, am facut cam acelasi lucru fata de ceilalti si a fost interpretat/vazut la fel. Dar am vazut in acelasi timp si lucruri spuse desantat, cu accente de multe ori oribile, care m-au revoltat pana la epuizare. Si mergand pe calea intelegerii si a iertarii, gresind in repetate randuri adrisantul, cu greu am decis sa sterg doua conturi ale unor faptasi ai soartei care imi facaeu si zile fripte si glume nesarate. Un el si o ea.

Interesant este ca, viata, fara sa imi propun deloc, i-a pus la un moment dat fata in fata. O semnificatie cu totul aparte pentru mine. Amandoi au gasit de cuviinta, in doi ani consecutivi, sa isi permita orice fata de bunul lor prieten din lista, dar mai ales din viata reala. Dupa ce i-am exclus din acest mediu, culmea, amandoi au vociferat si o faceau pe lovitii. E bine ca ei sa ramana prieteni in viata reala daca in cea virtuala ne-au facut necazuri? Eu insumi m-am prins la un moment dat ca, fara sa fi facut rau niciunuia din lista, am fost sters din aceasta existenta virtuala pentru a nu mai fi vazut si a mi se sterge orice urma. E ceva rau in asta la urma urmei? Inteleg si respect orice om care face acest gest chiar daca nu cunosc adevaratul motiv.

marți, 24 ianuarie 2012

Scârba de Romtelecom

În urmă cu şase luni de zile clienţii Romtelecom erau informaţi, printr-o adresă oficială primită în cutia poştală, că vechiul lor pachet TV Dolce iNaţional achiziţionat la semnarea contractului nu mai există. De fapt, se transformase, fără voia, lor în altceva. „Acum ai un nou pachet principal Dolce Interactiv!” era titlul cu care compania încerca să-şi păcălească în mod foarte atractiv clienţii. Acest lucru se întâmpla, atenţie, în mod abuziv, dar cu concursul ANPC şi fără ca niciunul dintre clienţii Romtelecom să fi solicitat în vreun fel trecerea la alt pachet TV decât cel de bază. Dintr-un motiv numai de ei ştiut, cele 24 de canale din pachetul iniţial al mai multor mii ori zeci de mii de clienţi, au devenit, dintr-o dată, 60, condiţii în care aceştia erau forţaţi să plătească mai mult de 6 euro în plus la factura lunară.

Romtelecom „joacă” clienţii împreună cu Protecţia Consumatorilor

Unul din zecile de mii de clienţi care deţine un contract ferm cu Romtelecom este şi Ionuţ Soare, de 37 de ani, din Bucureşti. După ce a făcut o sesizare prin telefon celor de la call center, Ionuţ a mai făcut una scrisă şi către oficialii companiei. A semnalat fără drept de apel acest abuz fără margini, însă, în calitate de client al Romtelecom, în contul căreia „vărsa” lunar aproximativ 46 ron, a fost tratat cu mare flit. Cristina Popescu, Director de comunicare la Romtelecom, este cea care a primit prima plângere a lui Ionuţ. Răspunsul ei a fost: „am trimis cazul la departamentul care se ocupă de zona aceasta şi te vor contacta direct”.

ANPC, în loc să te protejeze, te execută la rece!

Culmea nesimţirii şi grosolăniei, la scurt timp, căci nu era prima plângere, Romtelecom „confirmă primirea mesajelor” (a plângerilor – nr), însă tot în acea adresă, la finalul ei, spun negru pe alb că „nu au primit nicio solicitare de denunţare unilaterală”. „Strigător la cer” afirmă, pe bună dreptate, păgubitul! Din această schemă foarte bine pusă la punct nu putea să lipsească Protecţia Consumatorilor. Petruţa Petrof, şefa pe Bucureşti a acestei instituţii, semnează hârtii peste hărtii în care debitează escrocherii şi minciuni fără nicio acoperire reală. Cazul prezentat mai sus e mai mult decât grăitor. După ce a trimis imediat plângerea către ANPC cu toate documentele probatorii, Ionuţ primeşte de la ei, atenţie, după 2 luni de zile, următorul răspuns: „în cazul dumneavoastră nu s-a primit nicio solicitare de denunţare unilaterală a contractului pentru serviciul IPTV iDolce„. Aşadar este inutil să mai amintim cu lux de amănunte ce s-a mai întâmplat de atunci câtă vreme şi în a 6-a lună de când Ionuţ a făcut prima sesizare, facturile vin mărite cu peste 6 euro, fără însă ca acele canale TV să mai existe în pachet.

Pe spinarea şi cu ajutorul cui se îmbogăţeşte Romtelecom-ul?

"Vorbim de o reîmpachetare, care este de fapt o nouă ofertă de conţinut ţinând cont de analiza nevoilor clienţilor. Suntem încrezători că clienţii vor alege să beneficieze în continuare de acest serviciu inovator", declara presei, la final de an, Ovidiu Ghiman, Director Comercial la Romtelecom. Doar că ANPC-ul, după infinite insistenţe, recunoaşte că „au fost îmregistrare un număr mare de reclamaţii de la abonaţii Romtelecom”. În contractul dintre părţi, la punctul 6.4, scrie limpede: „clientul are dreptul doar să solicite să nu i se mai furnizeze respectivele pachete suplimentare”. Şi nu e singurul său drept. Cel mai elementar drept al clientului ar fi fost să îi fie respectat contractul încheiat cu Romtelecom, dar cum în România nu se poate acest lucru, compania elenă taie şi spânzură luând decizii frauduloase în numele clienţilor săi. Toate acestea însă, fără ca ANPC-ului să-i pese în vreun fel. Tot Ionuţ ne declară: „am fost personal la Cerbulescu în birou pentru a rezolva această problemă gravă şi urâtă şi timp de jumătate de an nu au făcut nimic”, arătându-se consternat de atitudinea făţişă şi nedreaptă a Protecţiei Consumatorilor. Un calcul simplu ne indică că la o bază de clienţi de cel puţin 100.000 de abonaţi, câţi are Romtelecom în prezent pentru serviciul IPTV, cifra obţinută fraudulos de la aceştia depăşeşte 600.000 de euro pe lună. Ceea ce nu e deloc rău pentru un business făcut cu ajutorul şi cu mâna autorităţilor române!

miercuri, 28 septembrie 2011

As vrea sa o spuna toti blogerii si toata presa la un loc

Cu totii suntem consumatori, iar atunci cand drepturile noastre fundamentale ne sunt incalcate, stirbite ba chiar batjocorite reactionam in fel si chip. Primul lucru cinstit intr-un stat democratic, de drept, ar fi sa anuntam rapid organele abilitate alte statului, in cazul de fata Autoritatea pentru Protectia Consumatorilor. Zis si facut.

Cu putin timp inainte de luna august primesc in posta, de la Romtelecom, o adresa prin care eram informat ca incepand cu prima parte a lunii august tariful la serviciul de TV din pachetul de baza - care poarta o semnatura si un acord clar intre vointele partilor - se modifica (ca asa vor muschii lor!) si creste simtitor, deci deloc ametitor. Incep sa fiu revoltat, pe buna dreptate mi se spune, si sun sa stau de vorba cu oamenii cei mai importanti (in rezolvarea acestei probleme, precizez) ai acestei companii, si anume: directorul comercial al Romtelecom-lui si directorul de comunicare si relatii publice al aceleiasi companiei.

Foarte bine intentionata cea din urma si super profi, ma suna si ma intreaba daca pot discuta la telefon, pe speaker, cu directorul comercial al Romtelecom-lui. Am acceptat fara rezerve si mi s-a promis la telefon ca situatia va fi rezolvata.

Ei, bine, nici pana in ziua de astazi (convorbirea intre noi a avut loc in data de 16.08.2011), desi am mai discutat inca o data cu acel domn director comercial, acest mega abuz nu a fost rezolvat.

Mi se pare ca nu au nicio rusine, si, culmea, nicio frica, din moment ce pana acum Ctin Cerbulescu, presedintele ANPC, nu a sosit cu un raspuns oficial pe aceasta tema. Daca legea il obliga sa o faca, intrebarea mea este ce se intampla cu noi consumatorii cand au loc astfel de abuzuri fara margini (cel putin pentru mine)???


PS. Am scris acest post datorita faptului ca acestia persista si acum in marsavie, lacomie si lipsa de respect uman, iar singura persoana care mai incearca sa rezolve ceva, de un mega bun simt, dar care are totusi puteri limitate, din pacate, este directorul de comunicare al companiei

marți, 19 iulie 2011

Doua mari intalniri: una implinita, cealalta ratata

Pe parintele Teofil Paraianu am avut marea sansa sa-l cunosc personal chiar in propria-i chilie de la Sambata de Sus. Intalnirea a fost magica si momentul cu pricina divin, iar asta nu pentru ca mi-a oferit o imbratisare duhovniceasca, ci pentru ca mi-a transmis cu o putere extraordinara care efectiv te coplesea, cateva mari adevaruri ale vietii. Am trait atunci unele momente la care nici nu visam.

Astazi, la cativa ani de la trecere in lumea celor drepti a acestui mare suflet, aflu dintr-un post scurt de-al lui Liviu Mihaiu ca parintele Arsenie Papacioc s-a stins. Nu stiu cum se face, dar in ultimele zile mi-a stat pe buze numele acestui mare duhovnic roman, la care, intre noi fie vorba, imi propusesem si imi doream din toata inima sa ajung intr-o saptamana, doua, insa sansa de a-l fi intalnit de data asta n-a mai fost de partea mea.

Incerc sa caut un semn in toata povestea asta si ma intreb tot felul de lucruri inclusiv de ce nu am facut-o pana acum? As fi avut toate motivele sa o fac, e cat se poate de limpede.

Dupa aflarea vestii am inceput sa vizionez cam tot ce se poate gasi pe internet despre acest mare intelept si am inceput, cu un oarecare regret sa-i ascult rasuflarea. Fiindca mie mi-a taiat-o pur si simplu...cand l-am auzit cum vorbeste despre microcosmos!

Iata link-ul!:
http://www.youtube.com/watch?v=ODCzqsneuq8&feature=related

marți, 25 ianuarie 2011

Despre incepatori si experti in lumea pariurilor

Romanii se pricep la fotbal si la politica, spune o vorba veche din popor. Vorba care ar putea fi foarte bine adaptata mai nou in romanii se pricep la fotbal, politica si pariuri sportive.

Spuneti repede, cati dintre prietenii dumneavoastra joaca la pariuri, online sau ''clasice'' si cati se autocaracterizeaza drept pariori, experti sau specialisti in acest domeniu? Multi, nu-i asa? Ei, eu vreau sa vorbesc putin despre ceea ce inseamna cu adevarat sa fii un incepator in ale pariurilor si un expert.

Astfel, un incepator poate fi, din punctul meu de vedere, chiar un parior cu state vechi, un gambler care joaca de ani sau de zeci de ani, dar care face aceleasi greseli de cand a inceput sa parieze, care n-a invatat nimic sau care este mai preocupat de pariuri decat de sport.

Da, este adevarat ca, pentru a fi un bun parior, trebuie sa ai cunostinte mai vaste decat cele referitoare pur si simplu la fenomenul sportiv, dar cu siguranta, daca nu stii lucruri de baza despre sportul pe care pariezi, nu te poti numi parior cu experienta, te poti numi cel mult un novice.

Asadar, am stabilit ca nu varsta si nici experienta de pariere nu determina singure gradul de expertiza al unui parior si ca mai este nevoie si de cateva cunostinte teoretice despre sportul pe care pariezi.

Pe de alta parte insa, pot exista si pariori incepatori care pot fi numiti cu mare usurinta experti, chiar daca pariaza pentru prima data sau au inceput de cateva zile. Astfel, un om de 40 de ani, de exemplu, care urmareste un sport din copilarie si care porneste la drum in pariuri cu strategii bine puse la punct si fara sa joace ''la nimereala'' poate fi un specialist cu un grad de expertiza mult mai ridicat decat cei despre care am vorbit mai sus.

vineri, 25 iunie 2010

Tristetea de a nu putea oferi

De ce este atat de trist atunci cand nu putem oferi? Cum de este tristetea atat de coplesitoare? E neputinta asta?

Limitele pe care le incearca fiinta umana traversand tot felul de situatii de viata, face mai ales atunci cand exista empatie, ca tristetea sa apara lacrimand. Iar acum nu ma refer la vremuri atat de putrede ca acestea. Iau, de pilda, cazul oamenilor bolnaviori a caror situatie este poate irecuperabila, ori iau, de pilda, cazul tinerilor care fac sacrificii imense pentru a-si cumpara o casa de locuit sau a celor pe care bravii nostri conducatori ii condamna si secera legislativ fara niciun fel de scrupule. Oare o fac fara sa isi dea seama? Exemplele pot continua.

Dintr-o data suferi si tu pentru lipsa pe care aproapele tau o resimte in largul fiintei lui avand ca temei lumea exterioara. Vrei sa faci ceva pentru el, dar posibilitatile tale de a-l ajuta sunt departe de a putea indeplini ceva in directia dorita de acesta. Nu toata lumea ajunge sa castige la Dansez pentru tine si nu toata lumea beneficiaza (neconditionat) de sponsori generosi care apar din senin. Pe cand de alti salvatori inchipuiti ai natiei nici nu poate fi vorba.

Majoritatea celor care se lupta pentru binele lor familial, social si economic, s-ar bucura daca tara in care traiesc ar fi pe maini bune, fapt care legitimeaza dreptul fiecaruia la respect, munca cinstita, disciplina si democratie. Dar si la sanse egale.

 Granitele intre ceea ce poti pastra bun in lumea ta interioara si cea exterioara fara a o alimenta cu suferinta sunt din ce in ce mai mari si mai periculoare. Acestea cresc odata cu tristetea de a nu putea oferi aproapelui nostru ceea ce prin traditie crestina simti, daca simti, si esti obligat sa poti face..