Nu mai iau deloc dupa Peter Imre care a scris recent despre atitudinea inadmisibila si total nepotrivita a unor angajati de la restaurantul Latin, insa Romania se pare ca e cam toata la fel (sau, la fel de toanta). Cu atat mai mult cu cat vorbim de servicii publice si nu de oricare..
O infectie destul de urata la piciorul drept (ajunsesem chiar sa ma sperii de cat de tare incepuse sa mi se umfle piciorul), m-a determinat sa ajung vrand nevrand la Spitalul Universitar, la urgente.
Dupa ce am trecut pe la Triaj si Receptie, unde mi s-a intocmit foaia, am ajuns la Deșocări, adica locul in care ajung toti cei gravi si mai putin gravi.
Am fost bagat in seama dupa o ora si jumatate de asteptare, framantare si in cele din urma de nervozitate (pentru ceea ce se intampla acolo, bineinteles).
Iar asta numai pentru ca am chemat seful responsabil cu Urgentele de la Universitar care a incercat sa calmeze spiritele. Subalterna lui care il chemase pe doctor la salon la rugamintea mea, nu avea nicio mustrare de constiinta pentru niciunul dintre cei care asteptau - acestia singuri si-au facut singuri dreptate intrand direct fara a mai astepta pe holul acela gol si fara bancute sa fie strigati - mi-a spus raspicat ca in strainatate se asteapta si mai mult la urgente. Lucru care, probat fiind, chiar m-a amuzat.
Este crunt ca nimeni in tara asta nu poate si nu vrea sa faca nimic lasand aceasta atitudine miseleasca la o parte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Apreciez