vineri, 25 iunie 2010

Tristetea de a nu putea oferi

De ce este atat de trist atunci cand nu putem oferi? Cum de este tristetea atat de coplesitoare? E neputinta asta?

Limitele pe care le incearca fiinta umana traversand tot felul de situatii de viata, face mai ales atunci cand exista empatie, ca tristetea sa apara lacrimand. Iar acum nu ma refer la vremuri atat de putrede ca acestea. Iau, de pilda, cazul oamenilor bolnaviori a caror situatie este poate irecuperabila, ori iau, de pilda, cazul tinerilor care fac sacrificii imense pentru a-si cumpara o casa de locuit sau a celor pe care bravii nostri conducatori ii condamna si secera legislativ fara niciun fel de scrupule. Oare o fac fara sa isi dea seama? Exemplele pot continua.

Dintr-o data suferi si tu pentru lipsa pe care aproapele tau o resimte in largul fiintei lui avand ca temei lumea exterioara. Vrei sa faci ceva pentru el, dar posibilitatile tale de a-l ajuta sunt departe de a putea indeplini ceva in directia dorita de acesta. Nu toata lumea ajunge sa castige la Dansez pentru tine si nu toata lumea beneficiaza (neconditionat) de sponsori generosi care apar din senin. Pe cand de alti salvatori inchipuiti ai natiei nici nu poate fi vorba.

Majoritatea celor care se lupta pentru binele lor familial, social si economic, s-ar bucura daca tara in care traiesc ar fi pe maini bune, fapt care legitimeaza dreptul fiecaruia la respect, munca cinstita, disciplina si democratie. Dar si la sanse egale.

 Granitele intre ceea ce poti pastra bun in lumea ta interioara si cea exterioara fara a o alimenta cu suferinta sunt din ce in ce mai mari si mai periculoare. Acestea cresc odata cu tristetea de a nu putea oferi aproapelui nostru ceea ce prin traditie crestina simti, daca simti, si esti obligat sa poti face..

Un comentariu:

  1. Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro

    RăspundețiȘtergere

Apreciez