Pe parintele Teofil Paraianu am avut marea sansa sa-l cunosc personal chiar in propria-i chilie de la Sambata de Sus. Intalnirea a fost magica si momentul cu pricina divin, iar asta nu pentru ca mi-a oferit o imbratisare duhovniceasca, ci pentru ca mi-a transmis cu o putere extraordinara care efectiv te coplesea, cateva mari adevaruri ale vietii. Am trait atunci unele momente la care nici nu visam.
Astazi, la cativa ani de la trecere in lumea celor drepti a acestui mare suflet, aflu dintr-un post scurt de-al lui Liviu Mihaiu ca parintele Arsenie Papacioc s-a stins. Nu stiu cum se face, dar in ultimele zile mi-a stat pe buze numele acestui mare duhovnic roman, la care, intre noi fie vorba, imi propusesem si imi doream din toata inima sa ajung intr-o saptamana, doua, insa sansa de a-l fi intalnit de data asta n-a mai fost de partea mea.
Incerc sa caut un semn in toata povestea asta si ma intreb tot felul de lucruri inclusiv de ce nu am facut-o pana acum? As fi avut toate motivele sa o fac, e cat se poate de limpede.
Dupa aflarea vestii am inceput sa vizionez cam tot ce se poate gasi pe internet despre acest mare intelept si am inceput, cu un oarecare regret sa-i ascult rasuflarea. Fiindca mie mi-a taiat-o pur si simplu...cand l-am auzit cum vorbeste despre microcosmos!
Iata link-ul!:
http://www.youtube.com/watch?v=ODCzqsneuq8&feature=related
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
interesante postari am gait pe blogul tau felicitari
RăspundețiȘtergere