Sansele de a mai auzi de cucu..bau in aceste vremuri marete ale omenirii sunt destul de reduse. Recunoasteti?! Eu unul asa zic.
Cred ca nu mai avem deloc puterea sa ne-ngaduim sa se petreaca cu un maxim de firesc ceea ce odinioara se intampla atat de senin in joaca noastra de copii adolescenti. Nu mai stim nici sa ne intersectam bine povestile, sa ne intelegem si sa ne respectam cum se cuvine, nu mai stim nici sa derulam corect filmul prieteniei inspre amintiri frumoase ci mai cu seama urate, si, poate mai grav decat atat, nu mai stim nimic nici despre identitate, nici despre divinitate si nici despre voia verbului este. Da, a lui este. A lui a fi!
Parca ne-am invatat cu lipsa valorilor si a aglomerarii de continut, parca ne-am lovit de unii si de altii ca imediat sa uitam, parca avem ceva de facut pe lume dar aici apar multi factori necunoscuti care dicteaza si care raspund unor prea mici nevoi.
Cea mai importanta lectie este ca merita sa te pastrezi asa cum ai fost de la bun inceput si cum probabil inca mai esti..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Apreciez